sâmbătă, 29 martie 2008

A patra Sesiune in Franta

In mod normal la aceasta ora ar fi trebuit sa fiu undeva in drum spre ceea ce ar fi trebuit sa fie a patra sesiune de recuperare si tratament la clinica de laseropunctura din Chapelle Montlinard Franta. Din pacate oricat de mult m-am straduit sa fac posibila aceasta deplasare sortii mi-au fost potrivnici, indiferent cat de mult mi-am dorit ca acest lucru sa se intample, indiferent cat de mult m-am rugat divinitatii sa imi trimita ajutoarele necesare, acele ajutoare care au fost alaturi de mine pana acum, acele ajutoare fara de care recuperarea mea se blocheaza intr-un punct mort, acele ajutoare care ar fi trebuit sa constientizeze cat de important e ca recuperarea si tratamentul meu sa aibe continuitate dar care dintr-un motiv pe care inca nu il inteleg s-au pierdut undeva macinate si maturate de valurile vietii.
Ma vad din nou blocat in acest purgatoriu prins intre doua lumi, atat de aproape de acel 'paradis' al existentei mele si totusi acum atat de departe, am impresia de multe ori ca sunt 'pedepsit' pentru indarjirea si vointa cu care lupt, sunt trimis la colt pentru dorinta mea de a ma ridica, mustrat pentru ca sper si doresc, de fiecare data cand incerc sa ma ridic sunt trantit inapoi cu o indiferenta dureroasa.
Le multumesc tuturor ce au incercat sa ma ajute sa ajung acolo unde ar fi trebuit sa ajung in aceasta perioada a anului fara nici o urma de ironie sau sarcasm si imi pare rau ca doar au incercat, sper ca voi mai avea puterea si resursele necesare sa ma ridic din nou si sa continui de acolo de unde am fost nevoit sa ma opresc si mai sper inca o data ca inca nu e prea tarziu pentru mine!
PS. Speranta nu ne abandoneaza niciodata! Noi suntem cei care o abandonam pe ea!

joi, 27 martie 2008

Daca ati mai avea un an de trait ?!

De curand am vazut un film impresionant de unde mi-a si venit ideea acestui articol...
Care sunt lucrurile pe care le-ati face daca ati afla ca mai aveti un an de trait, ceva special, unic, ceva ce intotdeauna v-ati dorit dar pe care mereu l-ati tinut pentru vremuri mai bune, ceva iesit din cotidian, ce scoate din ecuatie lupta pentru supravietuire, fuga dupa titluri, averi si cariere, cum ati simti si intelege sa va traiti acest ultim capitol al vietii ?!
Eu unul as vinde tot ce mai am, mi-as lua jumatatea cu mine si as pleca sa vad toate punctele de atractie de pe pamant, as fi intr-o continua miscare inconjurat de oameni si mereu de locuri noi, iar la final m-as asigura ca ramane o parte din mine in urma sa duca mai departe tot ce nu am mai reusit eu sa implinesc.
Voi ?
Filmul se numeste The Bucket List
PS. Esentiala este intrebuintarea vietii, nu durata sa.