Indraznesc si eu umil astazi sa iau "in piept" orasul in goana inerenta dupa cumparaturi si comisioane, cam pe ultima suta de metri ce-i drept, dar asta e, fiecare dupa timp si posibilitati...primul impact: lumea incrancenata, grabita scrasnind din dinti in soarele mult prea fierbinte de inceput de Mai, imi spun deznadajduit "nu e de bine"!
In fuga masinii intre piata si market intr-un oras sufocat de puhoaiele pornite in goana dupa cumparaturi realizez subit ca e Vinerea Neagra, Vinerea patimilor, "patimi" care le indur si eu in calvarul masochist febril dar meritat in indarjirea mea.
Scap de zona pietii unde era sa fac un atac cerebral cautand un loc de parcare, caut caut ca un hamesit care cauta apa in desert cand imi aduc aminte ca sunt persoana cu dizabilitati intr-o Romanie Europeana a anului 2013 (?!) si navalesc plin de speranta spre locurile marcate cu scaun rulant, dar SURPRIZA...un homuncul transpirat si colorat de soare intr-o dacie roasa parca de soarta si vremuri sta latit pe locul "meu" de parcare, il intreb dar cam fara tragere de inima daca are vreun handicap, se uita la mine perplex si am puternica senzatie ca o sa ii plezneasca o vena, cu siguranta are impresia ca l-am cam luat peste picior sau ceva, imi arunca o sudalma acra asa sa se potriveasca cu "saptamana patimilor" si isi vede de ale lui, renunt sa mai deranjez forma de viata ce sta grotesc deformata inaintea mea si imi caut alt loc de parcare, o masina de politie sta parcata undeva in fata dar renunt rapid la fatidica idee de a-i deranja si imi vad si eu de ale mele fara prea multa tragere de inima.
La SuperMarket lume si tara, incerc sa ma strecor printre rafturi cu o indarjire disperata "poate poate" reusesc sa bag si eu ceva in cos, o adevarata cursa cu obstacole menita doar pentru cei rabdatori, sportivi de felu lor si nu foarte saraci cu duhul, reusesc cu chiu cu vai dupa doua ore de lupte aprige si dau sa ma asez la coada la casa, pe o placheta MARE sta scris "Casa desemnata gravidelor, mamelor cu copii mici si persoanelor cu dizabilitati", in fata mea vreo 6 cosuri pline ochi si unu cu doua cepe si-o ridiche, nici urma de gravide "cred ca as recunoaste una daca as vedea-o", nici urma de mamicutzele sau bebelusii mentionati iar eu singurul specimen in scaun rulant, ma resemnez spasit si ma asez la coada, "colegii" de suferinta din fata mea imi arunca ocheade circumspecte dar ma indoiesc ca le pasa catusi de putin de "suferinta" mea interioara, mai trec vreo 30 de minute si ajung si eu la casa "buna treaba asta cu facilitatile oferite, nasol ca nu se prea si respecta"...
Dar acum sincer, probabil ca cerem noi prea mult concetatenilor nostrii, mult prea grabiti si zoriti in jungla urbana, in fond e care pe care, iar cel mai slab este izolat, digerat si eliminat, nu mai avem timp sa privim periferic, mergem tot inainte, calcam peste tot, principii, omenie, bun simt, onoare, legi si reguli, scrise sau nescrise...dar e bine, maine seara vom intampina in fata bisericilor frumos spicluiti Invierea Mantuitorului, vom lua lumina si toate rautatile noastre de oameni mici si meschini se vor sterge, asa cum si pacatele noastre au fost sterse prin jertfa Mantuitorului nostru Isus Hristos!
In fuga masinii intre piata si market intr-un oras sufocat de puhoaiele pornite in goana dupa cumparaturi realizez subit ca e Vinerea Neagra, Vinerea patimilor, "patimi" care le indur si eu in calvarul masochist febril dar meritat in indarjirea mea.
Scap de zona pietii unde era sa fac un atac cerebral cautand un loc de parcare, caut caut ca un hamesit care cauta apa in desert cand imi aduc aminte ca sunt persoana cu dizabilitati intr-o Romanie Europeana a anului 2013 (?!) si navalesc plin de speranta spre locurile marcate cu scaun rulant, dar SURPRIZA...un homuncul transpirat si colorat de soare intr-o dacie roasa parca de soarta si vremuri sta latit pe locul "meu" de parcare, il intreb dar cam fara tragere de inima daca are vreun handicap, se uita la mine perplex si am puternica senzatie ca o sa ii plezneasca o vena, cu siguranta are impresia ca l-am cam luat peste picior sau ceva, imi arunca o sudalma acra asa sa se potriveasca cu "saptamana patimilor" si isi vede de ale lui, renunt sa mai deranjez forma de viata ce sta grotesc deformata inaintea mea si imi caut alt loc de parcare, o masina de politie sta parcata undeva in fata dar renunt rapid la fatidica idee de a-i deranja si imi vad si eu de ale mele fara prea multa tragere de inima.
La SuperMarket lume si tara, incerc sa ma strecor printre rafturi cu o indarjire disperata "poate poate" reusesc sa bag si eu ceva in cos, o adevarata cursa cu obstacole menita doar pentru cei rabdatori, sportivi de felu lor si nu foarte saraci cu duhul, reusesc cu chiu cu vai dupa doua ore de lupte aprige si dau sa ma asez la coada la casa, pe o placheta MARE sta scris "Casa desemnata gravidelor, mamelor cu copii mici si persoanelor cu dizabilitati", in fata mea vreo 6 cosuri pline ochi si unu cu doua cepe si-o ridiche, nici urma de gravide "cred ca as recunoaste una daca as vedea-o", nici urma de mamicutzele sau bebelusii mentionati iar eu singurul specimen in scaun rulant, ma resemnez spasit si ma asez la coada, "colegii" de suferinta din fata mea imi arunca ocheade circumspecte dar ma indoiesc ca le pasa catusi de putin de "suferinta" mea interioara, mai trec vreo 30 de minute si ajung si eu la casa "buna treaba asta cu facilitatile oferite, nasol ca nu se prea si respecta"...
Dar acum sincer, probabil ca cerem noi prea mult concetatenilor nostrii, mult prea grabiti si zoriti in jungla urbana, in fond e care pe care, iar cel mai slab este izolat, digerat si eliminat, nu mai avem timp sa privim periferic, mergem tot inainte, calcam peste tot, principii, omenie, bun simt, onoare, legi si reguli, scrise sau nescrise...dar e bine, maine seara vom intampina in fata bisericilor frumos spicluiti Invierea Mantuitorului, vom lua lumina si toate rautatile noastre de oameni mici si meschini se vor sterge, asa cum si pacatele noastre au fost sterse prin jertfa Mantuitorului nostru Isus Hristos!
