joi, 20 decembrie 2007

Landing in France

Dupa cum scriam la sfarsitul blog-ului 'Calatoria in China' cu o zi inainte de Pasti, pe 6 Aprilie am plecat din Beijing, urma sa ne intalnim cu parintii mei care venisera tocmai din Romania cu masina in aeroportul Charles de Gaulles, aveam emotii pentru ei, era prima data cand iesisera cu masina intr-o calatorie atat de lunga, dar aveam incredere in capacietatile de sofer si un simt deosebit al orientarii al tatalui meu. Cu toate ca moralul si increderea in mine erau in crestere calatoria de intoarcere a fost parca mai greu de suportat, poate si datorita faptului ca nu eram complet refacut, poate si pentru ca nu mai zburam la clasa 'business' ci la economic, unde scaunele nu sunt la fel de comode, iar pentru o persoana imobilizata in acel scaun poate deveni un mic calvar greu de suportat, conditiile de zbor in aceste conditii punand reale probleme persoanelor cu dizabilitati.Am aterizat pe aeroportul din Paris 13 ore mai tarziu dupa un zbor istovitor dar cu toate astea simteam ca mai posed rezerve de energie semn ca celulele implantate incepeau sa isi faca treaba, in Paris primavara isi intrase pe deplin in drepturi, se parea ca vom avea parte de o vreme incantatoare la cele 24 de grade anuntate de pilotul Aeronavei Boeing 777 care ne purtase din nou pe pamant European.
Dupa cum ma asteptam parintii mei erau acolo in terminal, ajunsesera sa ma astepte si sa ma poarte spre noua mea aventura, urma sa petrecem sarbatorile pascale in capitala parisiana dupa care sa ne continuam drumul spre clinica de laseropunctura din Chapelle Montlinard.





























Eram bucuros ca ajunsesem cu bine, ca imi revedeam parintii si deja ma simteam ca acasa, nu conta ca sunt la 2000 de km de casa, aerul familial European imi facea bine.
Dupa o noapte de odihna la un hotel din apropierea aeroportului unde eram cazati si in ajun de Paste ne-am luat inima in dinti si am profitat de ocazie sa facem un tur al Parisului, imi doream de mult sa vad Parisul impreuna cu prietena mea, acum eram aici si ii simteam parfumul prin toti porii. In aglomeratia soselelor parisiene mi se derulau prin fata ochilor punctele de principala atractie, ma lasasem complet furat de exaltare si de peisaj, pentru cei ce au vazut Parisul doar o singura data nu il vor uita niciodata, cu adevarat un aer aparte.
Totodata intentionam sa luam lumina la o mare biserica ortodoxa din inima Parisului dar aglomeratia si locurile de parcare practic inexistente ne-au dejucat planurile.
Dupa sarbatori pe data de 9 Aprilie ne-am indreptat spre clinica aflata la 250 de Km de Paris si la aproximativ 400 de Km de frontiera germana. Un nou capitol din viata mea incepea, o noua experienta, oare cum ma voi descurca de aceasta data, cum va fi la clinica, eram bantuit de multe semne de intrebare, dar o singura certitudine, va fi bine...!
Am ajuns in oraselul Chapelle Montlinard relativ usor dupa 3 ore de goana pe autostrada, orasel cred ca e impropriu spus, o comuna la granita dintre districtele Cher si Berry, intre Nevers si Bourges, o comuna idilica pe malul raului Loire afiliata orasului Charite sur Loire. Casele mici cochete, cu gradini ingrijite ne zambesc de pe marginea soselei principale ce strabate districtul, avem inchiriata o casa undeva la 15 Km de clinica asadar ne grabim sa ne cazam pentru ca a doua zi fiind programat la clinica voi avea o zi incarcata.
O casa cu aer vechi, medieval, o ferma in mijlocul campului si gazda noastra Jean Cristophe ne intampina in aerul caldut de inceput de Aprilie, suntem prea obositi dar mirosul intepator de lemn ars din semineul vechi ne trezeste melancolii, o dulce moleseala si o senzatie de liniste, un loc ideal unde sa te odihnesti si recuperezi dupa un drum atat de lung si obositor.

(Am modificat poza in asa fel incat sa arate ca un tablou vechi in ulei pentru a ilustra mai bine atmosfera locului)

A doua zi dimineata incarcat de emotiile unei noi experiente ne indreptam spre clinica privata a doctorului Albert Bohbot, o clinica mica si cocheta situata pe marginea raului Loire inconjurata de paduri si domenii private, cu un personal ce deserveste nevoile clinicii minim dar eficient, un doctor dezinhibat si mereu bine dispus si amabil, complet profesionist in ceea ce face, ingredientele perfecte intr-o relatie medic-pacient. Clinica fiind structurata in doua compartimente, unul pentru cabinetul de laseropunctuura si cel de-al doilea desemnat salii si aparatelor pentru recuperare. Intr-una dintre multile discutii purtate cu el in timpul perioadei de terapie l-am rugat sa imi explice cum se traduce terapia cu laser practicata de el si in ce consta ea si mi-a explicat foarte plastic: 'Coloana ta vertebrala e acum precum o auostrada cu gropi in constructie, eu nu mai incerc sa o petecesc incerc sa iti construiesc alta', imi parea foarte logica si veridica explicatia lui, o magistrala de transmitere a informatiei neorganica si creeata din vechile principii ale acupuncturii chinezesti combinata cu un laser de joasa frecventa.Dupa primele sedinte de laseropunctura am inceput sa ma simt mai bine, in plus aceasta terapie combinata cu miscarea de la sala, bicicleta si scripetele au inceput sa lase urme benefice asupra organismului meu! Se punea in discutie si ridicarea mea in picioare intr-un verticalizator dar la o examinare mai amanuntita medicul a decis sa amanam acest procedeu pentru urmatoarea sesiune din Iunie atunci cand picioarele mele slabite dupa 9 ani de sedentarism vor fi mult mai pregatite sa sustina greutatea corpului.

video

video

video

video

A fost prima data cand primeam niste garantii si un pronostic pozitiv, medicul imi garanta ca daca voi continua tratamentul din Franta la o frecventa din doua in doua luni in minim doi ani voi incepe sa stau in picioare, bineinteles ca totul se va intampla treptat, pas cu pas, un proces lung dureros si costisitor dar se va intampla! Acest pronostic favorabil mi-a reintarit increderea, mi-a redat noi sperante si m-a incurajat totodata ca sunt pe drumul cel bun.Am inceput cu o sesiune de trei saptamani, urmatoarele ce vor urma fiind de cate doua saptamani fiecare.Au trecut trei saptamani si grele si frumoase, dar parintii erau alaturi de mine si ma sustineau, prietena mea era acolo si era tot ce imi puteam dori, simteam ca terapia isi face efectul si eram increzator si fericit, traiam cele mai bune momente de la accident incoace, pe cat a trecut de repede perioada spitalizarii in China pe atat de repede a trecut prima mea sesiune de recuperare la clinica din Franta, urma sa plecam cat de curand si deja regretam asta! La intoarcere eu si prietena mea aveam bilete rezervate la avion Paris Bucuresti dar ma simteam in putere si vroiam sa experimentez ceva 'oare voi rezista la un drum de doua zile cu masina Franta Romania, era o incercare peste care vroiam sa trec, eram contient ca inainte imi era greu sa rezist chiar si cateva ore in masina, doua zile de mers cu masina e o experienta extenuanta chiar si pentru o persoana valida, dar se anuntau pentru urmatorii ani multe astfel de drumuri deci trebuia sa stiu daca sunt pregatit sau nu.

Dupa efectuarea testelor la sfarsitul sesiunii ne-am luat ramas bun de la clinica si am pornit spre o noua experienta 'Drumul spre casa' dupa aproape doua luni de la plecarea spre China ma intorceam din nou acasa...

PS. Mergi cu incredere in directia visurilor tale. Traieste viata pe care ti-ai imaginat-o.

Dosarul meu medical postat pe site-ul clinicii, 12 Aprilie 2007 prima sesiune de recuperare si tratament la clinica de laseropunctura din Chapelle Montlinard Franta.

http://max1.hosteur.com/~laserp/images/danielb/danielb-pp1-12.04.07.jpg