marți, 30 iunie 2015

România, turist in scaun rulant.

Daca printr-un act de curaj, nebunie sau dorinta fireasca de a-ti cunoaste tara sau pur si simplu de a pleca hai hui intr-un weekend sau in concediu, in scaun rulant fiind trebuie sa sti ca ai nevoie sa te inarmezi cu: a. rabdare, b. rabdare, c. (ghici ce ?) rabdare si asta doar daca posezi nebunia, ambitia si dorinta...

Ca persoana in scaun rulant nu prea poti sa apelezi la instinctul uneori aventuros de a fii spontan (doar daca eventual cochetezi cu masochismul), asadar trebuie sa faci prospectii, trasee, calcule exacte si nu in ultimul rand rezervari caci daca nu iti doresti sa innoptezi in cort, masina sau in scaunul de sub propriul fund, sub clar de luna, trebuie sa ai rezervare undeva (hotel, motel, vila, pensiune, sat de vacanta). Oriunde ar fii, ca sa gasesti o locatie ideala turistic dar si potrivita cu nevoile tale, te poate purta printr-o adevarata aventura si aici intotdeauna va functiona principiul "cand ai unde nu ai cum, cand ai cum nu ai unde", pentru ca legile, constiinta sau moralitatea sunt rar aplicate atunci cand se iau sau mai degraba nu se iau in considerare si persoanele cu dizabilitati (in scaun rulant).

Rare sunt incintele de cazare chiar si cele nou construite care sa respecte normele europene ce prevad rampe de acces, camera sau camere special dotate, acces, baie, etc, multe din hoteluri s-au adaptat din mers, au prevazut camere "speciale" doar cu numele, undeva cocotate la etaj de parca scopul ar fii mai degraba sa nu le ajungi, liftul mult prea mic pentru a putea fi folosit ceea ce te aduce de cele mai multe ori cu picioarele sau mai degraba cu rotile pe pamant.

Sunt si cazuri (am intalnit) in care patronii de pensiuni inca cu mentalitati sau prejudecati in acest sens, poate din necunoastere, teama sau pur si simplu dintr-un marketing prost aplicat sau inteles, nu te refuza dar iti pun bete in roate astfel incat sa iei decizia sa nu le vizitezi incinta. Daca e discriminare si e, chiar daca depui plangere la CNCD (Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii) sau la ANPC (Autoritatea pentru Protectia Consumatorului) si chiar daca ai dovezi in acest sens, de cele mai multe ori lucrurile sunt trecute in derizoriu, iti vei strica concediu sau iesirea, frustrarea va ramane iar lucrurile se vor rostogoli aproximativ cam in aceiasi directie.

Inca la noi in tarisoara persoanele cu nevoi speciale sunt privite si percepute ca o minoritate (ceea ce si suntem), a caror nevoi sunt doar facultative si de cele mai multe ori neaplicabile sau greu aplicabile, chiar daca efortul financiar si de constiinta ar fi minim.

La mare (la noi cel putin) rar am intalnit pasarela de acces la nivelul nisipului ceea ce vine din nou cu eforturi imense de deplasare si uneori cu frustrari gen "am facut atatea cheltuiele si sacrificii sa ajung aici, mai am 10 metri dar nu mai pot inainta), ma multumesc doar sa contemplez de la departare, sau...?!

La munte din punctul asta de vedere lucrurile sunt ceva mai simple, daca nu esti dotat cu "senilata pentru ascensiune" ramai cantonat la poale...ale muntelui desigur.

Si exemplele ar putea continua si nu doar la modul general ci si ca experiente personale si nu neaparat fericite sau placute, dar poate cu alta ocazie...!

Ideea e ca atunci cand indrazniti sa plecati si sper din tot sufletul ca indrazniti, documentati-va, prospectati si nu in ultimul rand cereti-va drepturile si nu lasati pe nimeni sa va calce in picioare, dreptul la demnitate si egalitate vi se aplica si voua!