De curand prin prisma afacerii pe care o pastoresc am experimentat cateva trairi si experiente care ma indreptatesc sa intreb retoric sau mai putin retoric daca e exagerat sa presupunem sau speculam ca unele secte din Romania (in speta penticostale), pentru ca de aici vine experienta mea, se apropie mai mult de clanurile si organizatiile mafiote decat de dogma, bunatatea si smerenia religioasa.
Am fost crescut de o bunica (d-zeu sa o odihneasca) de credinta si cult penticostal, unul din cei mai blajini si credinciosi oameni pe care i-am cunoscut, un om ai carei genunchi erau batuciti de rugaciuni si al carei suflet topea si cea mai neagra urma de rautate, am fost crescut in acest sens, sa cred in valori de comportament, sa fiu vertical si demn, corect si muncitor si sa nu ma abat sub nici o forma de la acestea.
Poate e o coincidenta, poate e un facut dar lantul de evenimente la care am fost martor implicat si la care coechipieri de evenimente s-au dovedit a fi membrii ai sectei penticostale si in cea mai mare parte pastori de biserici penticostale aradene, membrii marcanti in comunitatile lor, formatori de opinie si conducatori de "turme", turme pe care le deplang si le compatimesc, pentru ca pe principiul cum e pastorul asa si turma nimic bun nu poate veni de la aceste comunitati.
Nu ai cum sa predici si sa dai pilde din biblie, sa iti calauzesti ascultacii sub indrumarul celor zece porunci dar tu sa faci abstractie totala de ele, ba mai mult de atat, sa iti faci un obicei frecvent in a le incalca, sa nu ai pic de respect fata de semenii ce nu fac parte din comunitatea pe care o reprezinti sau frecventezi, sa minti, sa inseli, sa furi, sa jignesti, sa dispretuiesti, sa nu cunosti ce inseamna compasiune sau intelegere, toate acestea ma duc cu gandul ca bunica mea era ori o fosila de credinta si comportament, sau frecventa comunitate neconforma cu credintele ei.
In partea a doua a acestui expozeu voi aduce exemplificarile intamplarilor ce m-au adus la astfel de cugetari si concluzii radical acuzative...
Va urma!
