Oare suferinta poate modela, poate schimba si metamorfoza, oare durerea, disperarea, frustrarea si dependenta pot creea monstrii?
Cata durere trebuie sa indure cineva incat sa se transforme intr-un pradator, un caine turbat si speriat ce cauta cu disperare sa scape din lat, as spune ca e nevoie de multa durere, multi se pierd si ma doare sa spun ca am vazut asta in comportamentul si atitudinea multor 'colegi' de suferinta, prea multa rautate, invidie si barfa in inimi si asa ranite, inveninate de viata, chin si suferinta.
Eu ar trebui sa inteleg cel mai bine si da chiar inteleg, inteleg dar nu tolerez, inteleg frica, inteleg durerea si disperarea, inteleg cum e sa te agati doar de un fir da ata, cum e sa simti ca te ineci si sa iti doresti cu disperare inca o gura de aer, dar nu inteleg sa calc pe altii ca sa ma ridic eu, inteleg sa fiu bun si tolerant chiar si cand mi-e greu, inteleg sa fiu intelegator si compatimitor chiar si cand ma doare, sa ma ajut dar sa ajut si pe altii asa cum pot, dar nu inteleg invidia si barfa.
PS. Suntem prea putini si prea slabi ca sa ne 'luptam' intre noi, viata insasi e o lupta si asta ar trebui sa fie lupta noastra.
