Precum spuneam, la sfarsitul celor 4 saptamani la clinica din China si a celor 3 saptamani la clinica din Franta urma sa ma intorc in tara si luasem hotararea sa nu luam avionul ci sa venim cu parintii mei cu masina, ma asteptau 1900 de Km si doua zile de mers cu masina, o experienta noua pentru mine, daca terapia isi facea efectul ar fi trebuit sa trec cu bine peste asta asadar pe la mijlocul lui Aprilie 2007 dornic de o experienta noua am plecat la drum inapoi spre casa...
Drumul a fost greu dar nu atat de greu pe cat preconizam ca va fi, am decis ca cel mai bine ar fi sa il impartim in doua portiuni relativ egale, cam 12 ore de mers pentru fiecare tronson, zis si facut, am purces la drum iar 12 ore mai tarziu ne aflam deja in Germania undeva pe autostrada in Stuttgart si Munchen, fiind deja toti obositi iar ora foarte tarzie ne-am oprit la un Motel de pe autostrada pentru a ne odihni peste noapte, aveam toti nevoie de asa ceva.
A doua zi dimineata dupa un scurt mic dejun si destul de odihniti ne-am reimbarcat pentru ultimul tronson de 1100 Km, urmatoarea debarcare Arad.
Dupa inca 14 ore de rulat incontinuu am ajns cu bine acasa in Arad, incredibil de obosit dar fara alte complicatii sau reactii adverse, era primul semn ca incepeam sa prind puteri, tocmai suportasem un drum la care altadata nici nu indrazneam sa ma gandesc, iar acum organismul meu imi permitea libertatea de a face eforturi mai mari.Ma reintorceam acasa cu gandul de a continua munca inceputa, intentionam sa imi achizitionez o bicicleta, tatal meu imi promisese ca imi va construi un scripete, plus intentionam deasemenea sa angajez un fizioterapeut cu care sa imi concep un program de recuperare la domiciliu, nu imi permiteam sa pierd nici o clipa...
Dupa o scurta perioada de odihna am inceput sa pun in practica cele planuite, aveam doar doua luni la dispozitie pana la urmatoarea sesiune de terapie in Franta timp in care era vital sa imi intaresc musculatura pentru a putea trece la o noua etapa 'ridicarea pe verticala'.
Am luat legatura cu o firma din Bucuresti ce importa la comanda modelul de bicicleta ce ma interesa pe mine si cu toate ca costul unei astfel de biciclete 5000 de euro depasea cu mult bugetul alocat recuperarii am facut comanda si in doua saptamani aveam la dispozitie aceasta bicicleta pentru a-mi continua recuperarea inceputa in Franta. Aceasta combinata cu sedintele
de recuperare cu noul meu fizioterapeut imi cam consumau energia si umpleau timpul, simteam cum imi revenea tonusul si puterea dar o noua ingrijorare incepea sa puna stapanire pe mine, 'oare voi avea resurse financiare' destule incat sa ajung la o finalitate, acolo unde imi doream sau ma voi impotmoli la mijlocul drumului in imposibilitatea de a-mi continua recuperarea, o singura sedinta de recuperare in Franta golind din cont 3500 de euro, primisem promisiuni de la Sandu Ion pe atunci finantatorul echipei UTA Arad ca ma va ajuta, chiar mai mult de atat citisem articole in Ziare in care declara ca imi acordase suportul lui 100% pentru perioada recuperarii dar din pacate ramas doar cu aceste promisiuni, la revenirea acasa am incercat sa iau legatura cu domnia sa pentru a lamuri acest aspect dar fara succes incat am incetat sa renunt la aceasta idee, concluziile le trageti voi vizavi de aceasta categorie favorizata dar mai putin parolista si care prefera sa isi faca imagine pe 'spatele' unor astfel de cazuri mai 'speciale'. Ma bazasem mult pe promisiunile acestui 'OM' dar trebuia sa iau lucrurile asa cum sunt, sa trec peste si sa merg mai departe, primavara era pe sfarsite, calduroasa vara urma sa ii ia locul, a doua sesiune de recuperare in Franta fiind programata pentru mijlocul lunii Iunie, era timpul sa imi fac bagajele pentru un nou drum...
PS. Generozitatea nu consta in a da mult, ci a da atunci cand trebuie.
