In mod normal la aceasta ora ar fi trebuit sa fiu undeva in drum spre ceea ce ar fi trebuit sa fie a patra sesiune de recuperare si tratament la clinica de laseropunctura din Chapelle Montlinard Franta. Din pacate oricat de mult m-am straduit sa fac posibila aceasta deplasare sortii mi-au fost potrivnici, indiferent cat de mult mi-am dorit ca acest lucru sa se intample, indiferent cat de mult m-am rugat divinitatii sa imi trimita ajutoarele necesare, acele ajutoare care au fost alaturi de mine pana acum, acele ajutoare fara de care recuperarea mea se blocheaza intr-un punct mort, acele ajutoare care ar fi trebuit sa constientizeze cat de important e ca recuperarea si tratamentul meu sa aibe continuitate dar care dintr-un motiv pe care inca nu il inteleg s-au pierdut undeva macinate si maturate de valurile vietii.
Ma vad din nou blocat in acest purgatoriu prins intre doua lumi, atat de aproape de acel 'paradis' al existentei mele si totusi acum atat de departe, am impresia de multe ori ca sunt 'pedepsit' pentru indarjirea si vointa cu care lupt, sunt trimis la colt pentru dorinta mea de a ma ridica, mustrat pentru ca sper si doresc, de fiecare data cand incerc sa ma ridic sunt trantit inapoi cu o indiferenta dureroasa.
Le multumesc tuturor ce au incercat sa ma ajute sa ajung acolo unde ar fi trebuit sa ajung in aceasta perioada a anului fara nici o urma de ironie sau sarcasm si imi pare rau ca doar au incercat, sper ca voi mai avea puterea si resursele necesare sa ma ridic din nou si sa continui de acolo de unde am fost nevoit sa ma opresc si mai sper inca o data ca inca nu e prea tarziu pentru mine!
Ma vad din nou blocat in acest purgatoriu prins intre doua lumi, atat de aproape de acel 'paradis' al existentei mele si totusi acum atat de departe, am impresia de multe ori ca sunt 'pedepsit' pentru indarjirea si vointa cu care lupt, sunt trimis la colt pentru dorinta mea de a ma ridica, mustrat pentru ca sper si doresc, de fiecare data cand incerc sa ma ridic sunt trantit inapoi cu o indiferenta dureroasa.
Le multumesc tuturor ce au incercat sa ma ajute sa ajung acolo unde ar fi trebuit sa ajung in aceasta perioada a anului fara nici o urma de ironie sau sarcasm si imi pare rau ca doar au incercat, sper ca voi mai avea puterea si resursele necesare sa ma ridic din nou si sa continui de acolo de unde am fost nevoit sa ma opresc si mai sper inca o data ca inca nu e prea tarziu pentru mine!
PS. Speranta nu ne abandoneaza niciodata! Noi suntem cei care o abandonam pe ea!
