Revenind la ANPH...

Stiam din auzite ca o data trecut prin furcile caudine ale finalizarii dosarului de credit ANPH te vei lovi de o noua surpriza neplacuta, intarzierea la plata dobanzii de catre ANPH, eu am dosarul aprobat din luna septembrie a acestui an, din trei rate platite si trimis dovada de plata catre ANPH au virat banii de dobanda doar pentru rata din luna Septembrie.

Exasperat si decis sa lamuresc aspectul am sunat la ANPH pentru a cere lamuriri, pe un ton sec inexpresiv mi s-a spus ca nu au primit banii de la minister si in consecinta ei nu au ce face...acum eu stau si ma intreb retoric 'oare ce face Ministerul de Finante' si al lui ministru Varujan Vosganian cu fondurile destinate platii dobanzii creditelor pentru persoanele cu handicap'? Presupun ca si acolo a fost desemnat si aprobat un buget, de ce nu se aloca aceste fonduri la timp, de ce nu se fac aceste plati in virtutea contractului semnat intre parti astfel ca persoanele cu handicap sa nu fie puse in situatia de a suporta si plata dobanzii dintr-o pensie si asa prea mica?

Chiar va bateti joc de tot si de toate ? Daca noi nu platim si ultima centima la timp suntem penalizati si umiliti, daca voi nu platiti se poate si retroactiv nu ?!

Din Nou Rusine!!!

Remember 'Dansez pentru tine' Sezonul 2

Imediat dupa incheierea editiei a 2-a 'Dansez pentru tine' am facut o promisiune, si anume ca voi pune temelia unui site retrospectiv si de multumire pentru cei ce au luptat pentru ca visul meu sa prinda contur, date fiind prioritatile de la acel moment acel site a venit cu o intarziere de doi ani, va invit impreuna sa ne aducem aminte ca a fost odata:

Metamorfoza

Oare suferinta poate modela, poate schimba si metamorfoza, oare durerea, disperarea, frustrarea si dependenta pot creea monstrii?

Cata durere trebuie sa indure cineva incat sa se transforme intr-un pradator, un caine turbat si speriat ce cauta cu disperare sa scape din lat, as spune ca e nevoie de multa durere, multi se pierd si ma doare sa spun ca am vazut asta in comportamentul si atitudinea multor 'colegi' de suferinta, prea multa rautate, invidie si barfa in inimi si asa ranite, inveninate de viata, chin si suferinta.

Eu ar trebui sa inteleg cel mai bine si da chiar inteleg, inteleg dar nu tolerez, inteleg frica, inteleg durerea si disperarea, inteleg cum e sa te agati doar de un fir da ata, cum e sa simti ca te ineci si sa iti doresti cu disperare inca o gura de aer, dar nu inteleg sa calc pe altii ca sa ma ridic eu, inteleg sa fiu bun si tolerant chiar si cand mi-e greu, inteleg sa fiu intelegator si compatimitor chiar si cand ma doare, sa ma ajut dar sa ajut si pe altii asa cum pot, dar nu inteleg invidia si barfa.

PS. Suntem prea putini si prea slabi ca sa ne 'luptam' intre noi, viata insasi e o lupta si asta ar trebui sa fie lupta noastra.