Ramas bun suflet drag!

Astazi a incetat din viata la varsta de 86 de ani o parte din mine, o parte din viataa mea, cea care m-a crescut, educat si iubit...ramas bun suflet drag, ramas bun bunica mea draga, D-zeu sa te aibe in paza si sa ne harazeasca reintalnirea in rai, te voi iubi mereu!

Sa odihnesti in pace!

Interviu Integral Ziarul Adevarul

Reporter: Cum s-a schimbat viata lor dupa „Dansez pentru tine“. Si-au realizat visul in proportie de 100%, s-au rezolvat toate problemele vechi, au aparut altele noi?

Raspuns Dani: In viata totul e relativ, in continua miscare, probleme noi apar constant, totul e sa ai abilitatea, rabdarea si priceperea sa le faci fata, sa treci peste ele si sa mergi mai departe, acolo unde din nou si din nou te vor astepta provocari noi.
In cazul de fata, dupa „Dansez pentru mine” a urmat o perioada gen „roller coaster”, foarte energica, agitata si deloc usoara, acum ca greul de pe umerii lui Carmen rezultat din indelunga perioada de antrenamente de la „Dansez” a trecut cu succes, urma greul pentru mine, urma lungul drum spre China, exasperant si obositor, analizele pre si post operatorii, operatia in sine, lungile luni de recuperare post operatorii, drumurile in Franta la clinica de laseropunctura, etc.
Vestea buna e ca dupa 3 ani de zile sunt cu câţiva ‚pasi’ buni in fata...au fost recuperate multe din cele pierdute in lungii ani trecuti de la accident, dar nu destul de multe incat sa ma declar satisfacut si sa trec la o noua etapa a vietii...
Vestea mai putin buna e ca acum ma vad blocat undeva intre start si linia de sosire, visul si dorinta ce a pornit motoarele ce ne-au adus pana aici e inca atat de aproape si totusi atat de greu de atins, cu mult mai greu decat m-as fi gandit atunci cand am „pasit” pe acest drum...si nu, nu suna a resemnare, ci mai degraba o reevaluare a strategiei si a optiunilor de recuperare pentru viitor.

Reporter: Banii castigati au fost suficienti sau au mai avut nevoie de altii?

Raspuns Dani: Intotdeauna cand e vorba de bani subiectul poate fi delicat si dificil de atins, mi-ar placea sa pot spune ca da suma castigata la „Dansez pentru tine” a fost suficienta recuperarii pana intr-un moment satisfacator, dar nu, nu e asa, a fost suficienta pentru pornirea procedurilor de baza existente ce constituie programul de recuperare dar nu indeajuns de suficienta pentru continuarea si prelungirea lui pana intr-un moment satisfacator, pentru ca recuperarea si mentinerea pe o linie ascendenta a unei persoane cu afectiuni ale coloanei vertebrale care are pretentia sa acumuleze si prezinte rezultate poate fi foarte costisitoare si de lunga durata.

Reporter: Ce face fiecare din ei acum? Cum a evoluat viata lor, ce muncesc, unde studiaza, cum traiesc?

Raspuns Dani: M-am reintors in fluxul obisnuit si constant al vietii desigur, incercand sa imi traiesc zilele cat mai linistit si curat posibil in asteptarea si cautarea unui ‚altceva’ ce ma va putea aduce pe o treapta mai sus spre locul spre care tintesc si anume integritatea corporala, motricitatea si independenta fizica, fac eforturi constante in a ma posta mereu in aer liber pentru ca senzatia de libertate conteaza foarte mult atunci cand petreci foarte mult intr-o camera pe un pat, recuperare si miscare la domiciliu dupa cum se poate, in plus m-am reintors serios spre invatarea si aprofundarea tehnicilor de programare si web design, in vederea unei viitoare profesari in domeniu, si nu in ultimul rand...inca nu am renuntat la ideea de a deschide o sala de recuperare si consiliere pentru persoanele cu afectiuni ale coloanei vertebrale in Municipiul Arad!

Reporter: Daca au mai tinut legatura cu echipa Dansez si daca, la randul lor, au incercat sa ajute alti oameni aflati in nevoie?

Raspuns Dani: Desigur, e o chestie de bun simt si normalitate sa mentii legatura cu un grup de oameni care la un moment dat au avut un impact masiv emotional in viata ta si pe care eu personal ii voi aprecia si respecta mereu, voi fi mereu aici pentru ei asa cum si ei la randul lor au fost acolo pentru noi intr-un moment important al vietii, iar asa ceva se uita greu iar eu nu voi lasa ca peste astfel de momente sa se astearna uitarea!

Imediat dupa ‚China’ am fost mai mereu contactat de catre persoane cu probleme similare in cautare de sfaturi si o vorba buna, mereu am raspuns la astfel de chemari si totusi fiind un lucru mic din partea mea pentru ei poate insemnat un sprijin important. Cu toate astea simt ca am dat putin in comparatie cu ce am primit, tocmai de aceea mereu voi incerca sa fac tot ce imi sta in putinta pentru cei aflati in aceiasi suferinta ca si mine, pentru ca in astfel de situatii orice ajutor conteaza, moral, material sau tehnic!

PS. Cu aceasta idee in cap cu mai bine de un an in urma am pus bazele unei adrese blog, in care relatez aventura si experienta mea din momentul accidentului pana in cel de fata, adresa care e mereu updatata cu noi si noi detalii si informatii, informatii care sper in continuare sa fie de folos vizitatorilor!

Interviu solicitat de Ziarul Adearul la data de 10 Septembrie 2009 si publicat partial intr-un articol amplu la data curenta, 15 Octombrie 2009.

"Dansez pentru tine", un NOU Sezon...

"Destine schimbate în paşi de dans"

După patru ani şi şapte sezoane, câştigătorii „Dansez pentru tine“ şi-au îndeplinit visul într-o mai mică sau mai mare măsură. Concursul le-a oferit un punct de plecare. Unii dintre ei încearcă, la rândul lor, să ajute mai departe. Iată o

retrospectivă a câştigătorilor concursului de la Pro TV...Continuarea

Incepe un nou sezon la "Dansez pentru tine" pe 23 Octombrie, o zi cu importanta dubla pentru mine, nu pot decat sa le doresc mult succes tuturor!

Psihologia handicapului

Cel mai greu de suportat atunci cand dintr-un motiv sau altu se intampla sa ajungi o persoana cu dizabilitate severa, oricare ar fi ea, nu e nici socul fizic sau emotional post accident, nu e nici perioada de acomodare imediat urmatoare sau reeducarea si adaptarea la noua viata ci dependenta, dependenta de lucrurile marunte indispensabile, vitale, dependenta fiziologica, dependenta de oamenii de langa tine, oameni care de cele mai multe 
ori sunt mult mai speriati, obositi sau ignoranti ca sa te poata ajuta, iar atunci cand perioada de dizabilitate se prelungeste sau tinde sa devina permanenta intervine frustrarea, rutina, nervozitatea, ostilitatea, nerabdarea si de cele mai multe ori deznadejdea de ambele parti, atat la persoana dizabilitata cat si la apartinatori si anturaj.
In aceste vremuri tulburi in care fiecare fuge angrenat in lupta pentru supravietuire, cand fiecare se zbate pentru asigurarea propriei existente, animale haituite de greutatile vietii, e greu sa gasesti si sa pastrezi langa tine oameni de incredere, oameni care sa te ajute si inteleaga la bine dar mai ales la greu.
Nevoile si "pretentiile" unei persoane cu nevoi speciale, intemeiate de cele mai multe ori, firesti si normale, dar repetate pe o durata indelungata de timp tind sa creeze o pelicula de tensiuni si nervozitate intre persoana in cauza si exterior, toate aceste tensiuni daca nu sunt controlate si abordate cu rabdare si intelegere pot sapa urme adangi, uneori irecuperabile.
Pentru o persoana cu handicap cel mai important inainte de toate si mai presus de orice e intelegerea, suportul fizic si moral, incurajarea spre a-si continua viata asa cum e si a tinde spre mai bine. Daca peste urmele lasate de handicap se incarca repetat acele actiuni abrazive de care vorbeam (neatentie, ignoranta, retragerea suportului fizic, etc) suprapuse peste un psihic labil, subrezit de suferinta, pot duce la consecinte grave, si anume: interiorizare, ostilitate, nervozitate excesiva, lipsa comunicarii, lipsa dorintei de viata iar la final dorinta de suicid.
Cel mai important pentru persoana cu nevoi speciale e sa poata avea abilitatea de a-si impune nevoile, dorintele si programul de viata intr-un mod cat mai serios, coerent si pertinent cu putinta, fara a pleca capul umil, cu demnitate si bun simt, fara a se simti vinovat pentru asta...in fond toti avem nevoi care intr-un fel sau altul trebuiesc rezolvate.