DGASPC refuza plata

Anul trecut constatam bucuros si oarecum naiv ca o sumara dar binevenita boare de normalitate incepea sa adie dinspre Bucuresti, in speta discutiei ANPH, spre sediile DGASPC judetene, toate dosarele creditelor contractate de persoanele cu dizabilitati din tara urmau sa migreze spre institutiile judetene de domiciliu, pana aici toate bune si frumoase...
Dar bucuria fu putina si de scurta durata, pentru ca nu-i asa in tarisoara noastra draga orice minune tine cel mult trei zile?!

Lasand la o parte inerentele intarzieri la plata dobanzii uneori chiar si cu lunile curand au inceput problemele birocratice, de interpretare, de calcul si tergiversare...ca in final sa ma trezesc tampon intre doua institutii, una privata cea bancara, pragmatica si exacta, un robot programat sa colecteze si incaseze si una de stat, mult prea lenta, autosuficienta si incoerenta, care de fapt ar trebui sa apare si protejeze interesele noastre ale persoanelor cu dizabilitati, cu toate astea acum ma aflu la capatul rabdarii, am epuizat toate argumentele logice, diplomatice, birocratice si de bun simt si constat stupefiat si oarecum resemnat ca orice as face, oricat de mult m-as zbate sa imi apar interesele si drepturile, mereru voi iesi in pierdere, nu am nici cea mai mica sansa de izbanda atata timp cat sunt prea mic si insignifiant in fata statului si a autoritatilor din Romania, in acest moment chiar si solutionarea conflictului in instanta imi pare o idee nefericita si volatila.

Dumnezeu sa ne ajute!